Recuperarea pacienților cu afecțiuni cronice este un proces complex care implică o abordare holistică, combinând metode fizice, psihologice și sociale pentru a îmbunătăți calitatea vieții și a maximiza funcționalitatea pacientului și care necesită implicarea activă a pacientului, a familiei și a echipei medicale, pentru a atinge cele mai bune rezultate.
Programul de recuperare este întocmit de către medicul specialist, individualizat, adaptat vârstei și resurselor pacientului, bolilor asociate. ţine cont de prognosticul afecţiunii generatoare de dizabilitate, de natura deteriorărilor fizice şi cognitive şi de capacitatea acestuia de a dobândi noi cunoştinţe şi abilităţi care i-ar permite să-şi îmbunătăţească gradul de activitate şi participare.
Programul recuperării active poate include:
- Mobilizarea precoce:
Începe cât mai curând posibil după debutul afecțiunii sau a unei intervenții chirurgicale, prevenind efectele negative ale imobilizării prelungite.
- Exerciții fizice:
Sunt adaptate nevoilor și capacităților individuale ale pacientului, având ca scop creșterea forței musculare, a rezistenței și a mobilității articulare.
- Terapie ocupațională:
Ajută pacientul să își recapete abilitățile funcționale necesare pentru activitățile zilnice, cum ar fi îmbrăcatul, mâncatul sau igiena personală.
- Consiliere psihologică:
Abordează aspectele emoționale și psihologice ale afecțiunii cronice, cum ar fi anxietatea, depresia sau stresul, oferind suport și strategii de adaptare.
Încurajează adoptarea unui regim alimentar echilibrat, hidratare adecvată, renunțarea la fumat și gestionarea stresului.
- Educație
Informarea pacientului despre afecțiunea sa, tratamentele disponibile și metodele de gestionare a simptomelor, încurajarea pacientului de a participa activ la propria recuperare.
Beneficiile recuperării active:
- Îmbunătățirea funcționalității: Creșterea independenței și a capacității de a desfășura activitățile zilnice.
- Reducerea durerii: Prin exerciții specifice și tehnici de gestionare a durerii.
- Prevenirea complicațiilor: Cum ar fi trombozele, infecțiile sau complicațiile respiratorii, asociate cu imobilizarea.
- Îmbunătățirea stării de spirit: Reducerea anxietății, depresiei și stresului, prin activități sociale și consiliere psihologică.
- Scăderea perioadei de spitalizare: Prin recuperare precoce și eficientă.
- Îmbunătățirea calității vieții: Prin redobândirea autonomiei și participarea activă la viața socială și profesională.
Programul de recuperare este un proces îndelungat. Pe termen lung pot apărea frustrări legate de încetinirea/lipsa progreselor, de apariţia sau persistenţa durerii ca urmare a posturilor vicioase sau suprasolicitării. În astfel de momente consilierea psihologică și sprijinul din partea echipei de recuperare este foarte important.
Consilierea pacientului în sensul de schimbare și de adoptare a unui stil de viață sănătos, a unor obiceiuri sănătoase și susţinerea în această direcţie s-a dovedit benefică pe termen lung în prevenţia altor evenimente medicale.
